Turnul de apă

În 1912, odată cu noul depou, s-au ridicat turnul de apă și casa pompelor, pentru a asigura necesarul de apă pentru locomotivele cu abur. La început, apa se pompa din Jiul de Est spre rezervorul turnului cu ajutorul a două pompe cu abur, dar prin anii ’60 acestea au fost înlocuite cu pompe electrice. După deschiderea stației de spălare a cărbunelui de la Mina Petrila, apa Jiului s-a umplut de impurități, iar soluția a fost construirea unui mic baraj pe pârâul Bănița, care a devenit sursa de apă pentru alimentarea turnului. Turnul are o arhitectură deosebită, este construit din cărămidă, partea superioară din lemn, cu o fundație solidă de 6 metri și un rezervor imens, de 300 mc, aflat în partea superioară. Înăuntru, o scară metalică spiralată urcă până la rezervor, împreună cu cele trei conducte care asigurau alimentarea rezervorului și distribuția apei către depoul de locomotive. Dar turnul și casa pompei nu au fost doar niște clădiri funcționale. Pentru mulți dintre oamenii depoului, aici era și un loc de socializare. Bătrânii povestesc cum, în timpul liber, se adunau la o vorbă bună și chiar la un pahar de vin adus de colegi. Astăzi, Turnul de apă rămâne una dintre cele mai frumoase clădiri feroviare din țară și un simbol al trecutului industrial al Văii Jiului.