Stână

Sus, în pășunile înalte ale Văii Jiului, stâna mare era inima verii păstorești. Formată dintr-o clădire principală – uneori chiar cu două camere – și anexe pentru muls, depozitare sau pregătirea brânzei, stâna era ridicată din lemn, cu acoperiș în două ape și adăpostea o organizare riguroasă a muncii. Era așezată în locuri strategice, pe pășuni, și gândită să susțină un mic univers de sezon, bine adaptat ritmului muntelui si al vietii petrecute pas la pas cu turma.